|

Uniunea Ziaristilor Profesionisti, 1919 - 2009

- compendiu aniversar -

-A A +A

În atmosfera plina de patriotism care domnea în tara dupa încheierea primului razboi mondial si mai ales dupa istoricul moment al reîntregirii României petrecut la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, cincizeci de ziaristi foarte tineri din Bucuresti au luat initiativa constituirii Uniunii Ziaristilor Profesionisti, organizatie menita sa grupeze gazetarii din toate regiunile istorice, sa-i solidarizeze si în acelasi timp sa le dea prilejul de a deprinde meseria exercitand-o în spirit democratic. Esenta acestui deziderat o constituia profesionalizarea prin creatia publicistica de mare tinuta, la nivel occidental.

La 11 ianuarie 1919 a avut loc adunarea generala de constituire a uniunii, care s-a tinut în imobilul de pe strada Sarindar, unde s-a aflat mai târziu beraria Berlin. A fost adoptat statutul si a fost aleasa conducerea uniunii. Trebuie subliniat entuziasmul care domnea în aceasta prima reuniune, explicabil prin vârsta participantilor caci, doar cu câteva mici exceptii, ei nu depaseau treizeci de ani. Printre acestia se numarau Victor Iamandi, Eugen Filotti si George Macovescu - viitori ministri, apoi Nicolae Batzaria, Ion Minulescu, Ion Pas, Cezar Petrescu - poeti si prozatori care se afirmau înca de pe atunci în literatura, Constantin Papacostea, Samson Abramovici, Brunea Fox, Dinu Dumbrava, Ion Felea, Mircea Grigorescu, I.G.Peltz, Nicolae Pora, Jean Vulpescu si Pamfil Seicaru - ce vor deveni peste ani personalitati ale gazetariei românesti.

Dupa aprinse dezbateri cei prezenti au ales prin vot unanim ca presedinte al UZP pe cel mai în vârsta si mai cunoscut dintre ei, în persoana publicistului Heinric St. Streitman, care nu împlinise la acea data cincizeci de ani.

Heinric Streitman era licentiat în filosofie si doctor în stiinte fizico-chimice. Debutase ca ziarist în 1894 la ziarul "Românul" condus de C.A.Rosetti, apoi publicase în ziarele "La Patrie" de limba franceza, "Munca", "Facla", "Contemporanul" si era consilier în Ministerul de Externe. În acelasi timp deschisese libraria "Hasefer", o adevarata expozitie de arta, tixita de tablouri valoroase, cu salon de lectura elegant, totul mobilat si organizat în stil venetian. Veritabil om de cultura, Streitman se situa în afara redactiilor ziarelor, publicând articole pline de savoare si detasare politica, desi cochetase cu cercurile socialiste în studentie, la Paris. La Bucuresti era însa curtat de oameni politici de dreapta precum I.G.Duca, doctorul Constantin Angelescu si Constantin Argentoianu, care-i frecventau cu regularitate salonul de lectura, comandând carti rare si scumpe. Streitman era un erudit, un enciclopedist. Cunostea bine Talmudul, Coranul, Evangheliile crestine ca si pe Malarme si Rabelais; avea un stil subtil, malitios, ironic, banuitor, indulgent adesea. Scrierea lui se detasa prin cursivitate, fiind admirata de Tudor Arghezi si chiar imitata mai târziu de acesta.

Iritat de evolutia politica si evenimentele sângeroase din Rusia, Streitman s-a dezis de socialism, persiflând bolsevismul si pe Lenin, devenind liberal în gândire fara a intra în partidul Bratienilor. Apoi a trecut la dreapta esicherului politic, a fost ales în comitetul executiv al Partidului National Agrarian al lui Octavian Goga si, desi era evreu, a facut campanie electorala cuzistilor. L-a sprijinit material si l-a sfatuit pe Pamfil Seicaru pentru a realiza ziarul "Curentul". La batrânete Streitman a sfârsit ca evreu de extrema dreapta în tabara sionistilor militând pentru formarea unui stat israelian în Palestina, fara ca pentru aceasta sa fie persecutat de regim.

La adunarea generala de constituire a UZP, Streitman fusese propus presedinte de un ziarist foarte tânar, Pamfil Seicaru, cel care a condus câtiva ani mai târziu celebrul ziar "Curentul". Acolo, la "Curentul", au lucrat o perioada ca redactori mai multi membri fondatori ai UZP ca Mircea Stein, Brunea Fox si Moses Rosen, devenit peste ani rabin.

La acelasi congres de constituire sau mai corect spus adunare generala, a fost ales secretar general Vasile Canarache, licentiat în istorie, redactor la "Adevarul". Dupa suprimarea abuziva a ziarului, în 1937 la comanda lui Carol al II-lea, Vasile Canarache obligat de împrejurari se va dedica arheologiei, descoperind vestigiile portului antic Tomis si celebrul mozaic roman, precum si o multime de alte piese de arheologie cu care a deschis un muzeu astazi foarte cunoscut în tara si în strainatate. Stabilit la Constanta nu a abandonat profesia de ziarist, continuând sa publice articole pe teme istorice în diverse ziare bucurestene. Canarache a fost la senectute unul dintre cei ce au revigorat Uniunea Ziaristilor în 1955.

Dupa ce adunarea generala de constituire s-a consumat, toti cei prezenti au sarbatorit evenimentul la restaurantul "Trei ochi sub plapuma" unde cânta taraful Ochialbi. Atmosfera din cadrul Uniunii era calda si colegiala, remarcându-se solidaritatea de breasla si etica profesionala, mai presus de simpatiile politice sau convingerile religioase. Jurnalistii se ajutau între ei, conlucrau adesea, chiar daca erau angajati în redactii diferite. Un exemplu pitoresc si inedit în felul sau a fost cazul Petrache Lupu. Brunea Fox si Samson Abramovici calatorind cu trenul spre Baile Olanesti în acelasi compartiment cu un preot de tara din Maglavit, au auzit de la acesta povestea unui cioban care pretindea ca-L vazuse pe Dumnezeu, precum Moise. Preotul era foarte indignat de aceasta istorie, însa cei doi ziaristi, intuind un reportaj de senzatie, l-au întovarasit pe preot la Maglavit renuntând la sejurul de la Olanesti. L-au convins pe preot sa le dea exclusivitatea materialelor publicistice si s-au întors la Bucuresti cu un reportaj care a facut vâlva fiind publicat în ziarul "Dimineata". Pamfil Seicaru a preluat ideea, pornind o ampla campanie publicistica cu acordul celor doi care aveau exclusivitatea cazului. Fox si Abramovici au scris carti de rugaciuni si brosuri cu caracter crestin, desi erau evrei, toate tiparite la "Curentul" lui Seicaru. Afacerea a luat o asemenea amploare încât toata lumea s-a pricopsit de pe urma ei. Chiar si ciobanul care locuise într-un bordei s-a trezit cu o casa aratoasa din caramida si, în plus, a fost chemat sa-l binecuvânteze pe suveran la palatul regal.

De altfel, aceasta solidaritate profesionala a fost stipulata în statutele modificate de adunarile generale consecutive din martie 1921. Tot atunci au fost consfintite regulile organizatorice, inclusiv aceea de a primi în UZP numai ziaristi cu studii cel putin liceale si care traiau din salariul primit de la o publicatie de cel putin trei ani.

Printre principiile statutare fundamentale se aflau: sprijinirea intereselor ziaristilor profesionisti, îmbunatatirea starii lor materiale, acordarea de pensii suplimentare la batrânete, apararea prestigiului si demnitatii membrilor, reglementarea raporturilor de munca, inclusiv instituirea postului de director sau redactor sef în mod obligatoriu ocupat de un ziarist profesionist, impus patronilor de presa, constituirea de cercuri profesionale si a unui "atelier de creatie publicistica".

Uniunea îsi mai propunea de asemenea sa editeze o revista profesionala si sa înfiinteze o scoala de ziaristica. Asemenea cerinte erau firesti, deoarece pe atunci meseria se învata pe apucate de la meseriasi mai batrâni care, mai toti o deprisesera în Franta, Germania sau Austro-Ungaria. Un punct major îl constituia extinderea Uniunii în întreaga tara prin filiale locale, ceea ce s-a si reusit.

În 1922, UZP a putut sa convoace primul Congres al presei române la Bucuresti, cu care prilej au fost evocate succesele obtinute de Uniune - printre care încheierea contractelor de munca pentru ziaristii profesionisti, dreptul la preaviz platit la încetarea aparitiei publicatiei, acordarea repausului duminical si a concediului de odihna platit. (În majoritate drepturi sindicale). Uniunea a realizat schimburi de valori profesionale inclusiv prin afilierea la Federatia Internationala a Ziaristilor cu sediul la Paris, a participat la congresele si actiunile acesteia, a instituit o Comisie de etica care avea ca scop supravegherea severa a recrutarii personalului din presa. Comisia era învestita cu puterea declansarii actiunilor de eliminare a acelor ziaristi care prin conduita lor compromiteau porestigiul breslei.

La congresul din 1923, desfasurat la Cluj, au fost stabilite câteva reguli organizatorice noi printre care largirea cadrului Uniunii prin primirea ca membri a redactorilor din agentiile de presa, graficienilor si fotoreporterilor, crearea unei case de ajutor, înfiintarea unui tribunal de onoare pentru rezolvarea incidentelor dintre ziaristi, patroni sau persoane particulare, organizarea unor asezaminte menite sa sporeasca cultura profesionala si generala a membrilor, acordarea de premii pentru cele mai bune creatii ziaristice.

Congresul din 1930 a avut ca raportori pe Dimitrie Gusti ("Menirea radiofoniei românesti si universitatea radio"), Tudor Vianu ("Cinematograf si radiodifuziune în politica culturii") si Constantin Papacostea ("Despre presa si problemele ei culturale").

Eugen Filitti a prezentat un studiu documentat privind actiunea presei în societate, aratând ca publicistica stimuleaza solidaritatea sociala, nationala si internationala, formeaza constiinte colective, educa, având datoria de a informa corect si onest în toate domeniile, în final detinând forta de a controla viata politica ca a patra putere în stat.

În 1931 a avut loc un nou congres la Bucuresti, în plina criza economica si politica. A fost salutata înfiintarea Casei de retragere si pensiuni a ziaristilor, organizata printr-o lege speciala la presiunea UZP de catre guvernul taranist Iuliu Maniu. Prin lege, ziaristii membri ai casei de pensii cât si patronii lor erau obligati sa contribuie cu diverse cote la strângerea unui fond suplimentar de alimentare a bugetului general.

Anul 1935 a fost marcat de congresul tinut la Oradea unde s-a anuntat evenimentul mult dorit de ziaristi - crearea unui învatamant superior de practica si teorie a presei. Prima catedra a fost inaugurata la Universitatea din Bucuresti, fiind embrionul viitoarei Facultati de ziaristica. Congresul de la Oradea a fost ultimul din perioada interbelica, deoarece la 30 decembrie 1937 regimul dictatorial al regelui Carol al II-lea a suprimat o multime de ziare si reviste printre care "Adevarul", "Dimineata" si "Lupta". Un an mai târziu au fost suprimate partidele politice si sindicatele, toate fiind reunite fortat în "Frontul Renasterii Nationale", organizatie politica unica avându-l ca sef suprem pe rege. Organizatiile profesionale si sindicatele ziaristilor au fost transformate în corporatii de breasla. Singurele care au scapat de acest masacru politic de tip fascist au fost UZP si Asociatia Generala a Presei Române care erau membre ale FIZ de la Paris. Carol al II-lea s-a ferit sa-i supere pe francezi, când razboiul batea la usa.

În 1943, desi UZP era practic inactiva înca din 1938, refuzând sa elimine din rândurile sale redactorii ce lucrasera în publicatii de stânga sau de origine evreiasca, guvernul antonescian a gasit de cuviinta sa suspende organizatia prin decret, fara însa a o desfiinta. La începutul anului 1944, guvernul Antonescu a creat asa numitul Colegiu sau Consiliu al Ziaristilor, menit sa "epureze" presa de redactorii care nu puteau proba prin acte ca "sunt de origine româna neîndoielnica sau se trag din parinti crestini de origine etnica neiudaica", iar cei casatoriti trebuia sa faca dovada similara pentru sot sau sotie.

Dupa actul de la 23 august 1944, în februarie 1945, câtiva ziaristi printre care George Macovescu, George Ivascu, Dante Danciulescu, Ion Felea, Gheorghe Dinu, Mihnea Gheorghiu, Leon Sarateanu majoritatea provenind din redactia ziarului "România Libera" care aparea ilegal din 1942, reuniti în casa profesorului Alexandru Graur din strada Plantelor, au pus la cale reactivarea UZP. Tot ce au reusit atunci a fost constituirea unei grupari denumita "Ziaristii Asociati" care nu a primit însa aprobarea de a functiona ca asociatie profesionala, initiatorii multumindu-se cu statutul de societate comerciala.

Societatea a editat doua ziare "Momentul" si "Cotidianul" cu capital privat, care au aparut pâna în 1947 când au fost suprimate. Directorul ziarelor era Leon (Leonas) Sarateanu iar secretari de redactie Samson Abramovici, Gigi Teodorescu si Jean Vulpescu. Desi apareau în regim privat, guvernul Petru Groza, dominat de comunisti, le-a impus un comitet de redactie condus de Grigore Preoteasa, asa cum la „Universul” comitetul de redactie era condus de Ana Pauker iar la "Adevarul" de Leonte Rautu. Aceste asa-zise comitete de redactie aveau în secret rolul de a face sa dispara marile cotidiane de traditie, actiune care a reusit în final. "Adevarul" si-a încetat aparitia în 1951, iar "Universul" în 1953.

În septembrie 1944 fusese reactivat Sindicatul Ziaristilor, înfiintat înainte de razboi de catre Constantin Bacalbasa. Dupa nici trei luni a fost inclus fortat în Uniunea Sindicatelor de artisti, scriitori si ziaristi. Pe de alta parte continua sa functioneze Consiliul Ziaristilor creat de guvernul Antonescu înainte de a se prabusi, ceea ce constituia un anacronism politic. Va reamintesc: UZP nu fusese desfiintata, ci doar suspendata în 1938.

Aceasta situatia ambigua a dainuit pana în anul 1955, când UZP a fost reactivata. Un an mai târziu, unul dintre dezideratele majore ale Uniunii, acela de a avea o publicatie proprie cu caracter profesional s-a împlinit, fiind editata revista "Presa Noastra". Primul numar a fost redactat de Ion Felea, participant la constituirea UZP din 1919 si Gheorghe Bratescu devenit ulterior redactor sef al publicatiei cu nume schimbat în "Presa Panoramic". Tot ce se publica provenea de la colaboratori, revista fiind o tribuna profesionala.

Uniunea Ziaristilor Profesionisti a avut ca prim presedinte dupa 1955 pe eminentul publicist Nestor Ignat, decan al Facultatii de Ziaristica din Bucuresti. Sub numele simplificat de Uniunea Ziaristilor aceasta organizatie de creatie profesionala a fost cunoscuta pâna în 1990, cand a revenit la vechiul ei nume - UZP.

George Bratescu

Votează acum!

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: mesagerul@mesagerul.ro

Close